Introducere la teologica

epistolelor lui Pavel - I

VALOREA TEOLOGICĂ A EPISTOLE CĂTRE ROMANI

Cărturarul noutestamentar, Everett Harrison, a spus despre epistola către Romani: ,,Romani satisfică tânjirea spiritului uman după o expoziţie corespunzătora celor adevărurilor mari ale mântuirii aşezate într-un mod logic, sprijinite şi iluminate de Scriptura Vechiului Testament" (EBC, în. loc). Aşa cum face Pavel în celelalte epistole, el tratează mai întâi doctrina şi după aceea viaţa creştină – care este bazată pe o relaţie potrivită cu Dumnezeu.

Tema cea mai importantă pentru Pavel este ispăşirea omenirii prin sângele lui Cristos, care îl motivează pe om la viaţa dreaptă. ,,..Astfel, deci, după cum printr-o singură greşală, a venit o osîndă, care a lovit pe toţi oamenii, tot aşa, printr-o singură Hotărâre de iertare a venit pentru toţi oamenii o Hotărâre de neprihănire care dă viaţa" (Romani 5.18).

Mântuirea este tema bazică - ,,Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Hristos; fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede: întâi a Iudeului, apoi a Grecului" (1.16) – este versetul-cheie al epistolei. În timp ce mântuire este ceva primită în viitor – în cer – 13.11 – este şi adevărat că mântuirea este o realitate prezentă (10.10). Şi sunt neprihănire (4.3-5) şi viaţa în Cristos (6.23; 8.2). Prin harul lui Dumnezeu, oamenii au prilejul de a participa în unele binecuvântări (prin Isus Cristos) ale raiului.

Isus Cristos este pus în contrast cu primul Adam (fiind al doilea Adam) şi desface ceea ce s-a făcut prin păcatul lui Adam (5.12-21) Prin urmare, toata slava I se dă lui Cristos. Evanghelia începe cu Cristos (1.9) şi se concentrează în El (1.3). Acum, Isus susţine şi păstrează pe toţi care le pun credinţa în El (5.10).

Pavel nu discută venirea a doua a lui Cristos - ,,Şi aceasta cu atât mai mult, cu cât ştiţi în ce împrejurări ne aflăm: este ceasul să vă treziţi în sfârşit din somn; căci acum mântuirea este mai aproape de noi decât atunci când am crezut" (Romani 13.11). Totuşi, Pavel discută de fapt glorificaţia sfinţilor - ,, Eu socotesc că suferinţele din vremea de acum nu Sunt vrednice să fie puse alături cu slava viitoare, care are să fie descoperită faţă de noi. De asemenea, şi firea aşteaptă cu o dorinţă înfocată descoperirea fiilor lui Dumnezeu" (Romani 8.18-19).

Pavel nu foloseşte cuvântul ,,biserica" afara capitolului 16 – deci eclesiologia nu este o temă centrală. Totuşi, în capitolele 9-11, Pavel discută amănunţit relaţia între iudei şi neevrei prin evanghelia şi sângele lui Cristos. În Romani, Pavel discută botez (capitolul 6) dar nu tratează Cina Domnului.

În majoritatea epistolei, Pavel discută ispăşirea prin Isus Cristos (capitolele 1-11) şi în 12-15, el ne învaţă viaţa pe care o ducem în Cristos, bazată pe relaţia noastră cu Isus. Ducem o viaţă creştină, nu ca mijloc de dragul lui ci pentru a zidi şi a încuraja oamenii lui Dumnezeu (alţi creştini) şi pentru a-L lăuda pe Dumnezeu.

VALOREA TEOLOGICĂ A PRIMEI EPISTOLĂ CĂTRE CORINTENI:

În prima epistolă a lui Pavel către Corinteni (în contrast mai ales cu cea a două), Pavel tratează viaţa creştină de zi cu zi şi închinarea Bisericii. Sunt discuţii exstinse ale doctrinei în 1 Corinteni, cum ar fi învierea omenirii (capitolul 15), închinarea (capitolul 14 – cu singura discuţie despre profeţie şi vorbirea în limbi aflată în Noul Testament), dragostea (capitolul 13), darurile miraculoase (capitolul 12), Cina Domnului (capitolul 11), căsătoria (capitolul 7), aşa mai departe.

În capitolele 5-6, Pavel vorbeşte împotriva incestului şi discută disciplina Bisericii. ,,V-am scris în epistola mea să n-aveţi nici o legătură cu curvarii. Însă n-am înţeles cu curvarii lumii acesteia sau cu cei lacomi de bani sau cu cei răpareţi sau cu cei ce se închină la idoli, fiindcă atunci ar trebui să ieşiţi din lume. Ci v-am scris să n-aveţi nici un fel de legături cu vreunul care, măcarcă îşi zice „frate” totuşi este curvar sau lacom de bani sau închinător la idoli sau defăimător sau beţiv sau răpareţ; cu un astfel de om nu trebuie nici să mâncaţi" (5.9-11). În capitolul 6, Pavel arată că Biserica lui Cristos este ,,tribunalul" creştinilor – adică creştinii trebuie să rezolve probleme dintre ei – cu un arbitru dacă e necesar – fără să ia unul pe altul la proces.

VALOREA TEOLOGICĂ A DOUĂ EPISTOLĂ CĂTRE CORINTENI:

În 2 Corinteni, aflăm mult mai mult despre viaţa lui Pavel în timp ce Pavel îşi apară afirmaţia de a fi un apostol al lui Cristos. Adică, sunt ,,vrăjmaşi" ai lui Pavel în Biserica din Corint care resping ideea că Pavel este un apostol şi are autoritate. Totodată, vedem în2 Coriteni o blândeţe unui creştin care tratează pe oameni care nu sunt de acord cu el. ,,Nu doar că am avea stăpânire peste credinţa voastră; dar vrem să lucrăm şi noi împreună la bucuria voastră; căci staţi tari în credinţă. …Este destul pentru omul acesta pedeapsa, care i-a fost dată de cei mai mulţi; aşa că acum, este mai bine să-l iertaţi, şi să-l mângîiaţi, ca să nu fie doborît de prea multă mâhnire" 1.24; 2.6, 7; vezi şi 6.1; 10.2; 13.5, 10).

Îl vedem şi Pavel având rolul unui tatăl care este zelos de ,,copiii" lui. ,,Am dat drumul gurii faţă de voi, Corintenilor! Ni s-a lărgit inima. Voi nu Sunteţi la strîmtoare în noi; dar inima voastră s-a strâns pentru noi. Faceţi-ne şi voi la fel: vă vorbesc ca unor copii ai mei-lărgiţi-vă şi voi!" (6.11-13). ,,Căci sunt gelos de voi cu o gelozie după voia lui Dumnezeu, pentru că v-am logodit cu un bărbat, ca să vă înfăţişez înaintea lui Hristos ca pe o fecioară curată. Dar mă tem ca, după cum şarpele a amăgit pe Eva cu şiretlicul lui, tot aşa şi gândurile voastre să nu se strice de la curăţia şi credincioşia care este faţă de Hristos" (11.2-3).

Avem şi în 2 Corinteni, o discuţie clasică despre suferinţa creştină (1.3-11; 4.7-18; 6.3-10 şi 12.1-10); relaţia între creştini şi Vechiul Testament (3.7-18); rolul creştinului în epoca noutestamenlă (2.14-17; 4.1-5; 5.16-21; 11.28-29; 12.14-15) şi mai ales, principiile şi practica faptului de a fi un steward (principii faptului de a da) – 2 Corinteni 8-9.