Baza comportamentului creştin - Dragoste, nu cunoaştere 8.1-13
Baza comportamentului creştin -
Dragoste, nu cunoaştere
1 Corinteni 8.1-13
INTRODUCERE:
Cunoştinţa este una dintre acele mari ţinte pentru care se străduieşte omul.Dintre faimă, putere, glorie şi bani, omul se străduieşte pentru mai multă cunoştinţă. Se pare că, în mintea omenirii, omul cu mai multă cunoştinţă este, în orice mod, mai bun decât omul ,,mai ignorant”. Chiar în biserică, este o ispită pentru cei mai învăţaţi să se poarte aşa cum sunt, ,,mai spirituali” sau mai apropiaţi de Dumnezeu decât cei mai ,,ignoranţi”.
În biserica din Corint, creştinii aveau o problemă cu mândria. Şi în orice mod, cunoştinţa stă la baza comportamentului lor îngâmfat. În capitolul 1, Pavel vorbeşte despre cunoştinţă. Vrea să arate că cunoştinţa lui Dumnezeu este mai bună decât cunoştinţa lumii. Spune în 1.26-31: ,,De pildă, fraţilor, uitaţi-vă la voi care aţi fost chemaţi: printre voi nu Sunt mulţi înţelepţi în felul lumii, nici mulţi puternici, nici mulţi de neam ales. Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele înţelepte. Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele tari. Şi Dumnezeu a ales lucrurile josnice ale lumii, şi lucrurile dispreţuite, ba încă lucrurile care nu Sunt, ca să nimicească pe cele ce Sunt; pentru ca nimeni să nu se laude înaintea lui Dumnezeu. Şi voi, prin El, Sunteţi în Hristos Isus. El a fost făcut de Dumnezeu pentru noi înţelepciune, neprihănire, sfinţire şi răscumpărare, pentruca, după cum este scris: „Cine se laudă, să se laude în Domnul.”
Ceea ce trebuie să înţeleagă corintenii este faptul că ,,lăudându-se în Domnul”, din cauza cunoştinţei, implică atât umilinţa cât şi dragostea.
În oraşul din Corint, pagânismul a fost cea mai mare religie şi cea mai des practicată. Şi erau elemente din pagânism care se infiltrau în biserică. În capitolul 5, Pavel a spus: ,,v-am scris să n-aveţi nici un fel de legături cu vreunul care, măcarcă îşi zice „frate” totuşi este curvar sau lacom de bani sau închinător la idoli” (5.11). Când Pavel începe în capitolul 8 să spună despre idoli, nu termină de vorbit deodată, ci treptat, până la 10.14: ,,De aceea, prea iubiţii mei, fugiţi de închinarea la idoli.” Problema în capitolul 8 are legătură mai ales cu mâncarea jertfită idolilor - creştinii o pot mânca fără să fie vinovaţi de închinarea la idoli? Unii au spus, ,,da”; alţii au spus, ,,nu.”
Cuvintele ,,lucrurile jertfite idolilor” se află în Fapte 15.29 (21.25) unde apostolii le-au spus creştinilor neevrei ,,să vă feriţi de lucrurile jertfite idolilor.” Aici, se pare că intenţia apostolilor şi a presbiterilor a fost să îndemne pacea între creştinii iudaici şi creştinii neevrei. În Corint, sărbătorile în lauda zeilor au fost obişnuite şi practicate deseori. Păgânii credeau că zeii au fost prezenţi la sărbătoare şi au fost ocazii sociale pentru oraş. De fapt, au fost ,,restuarantele” zilei.
Totuşi, este şi adevărat că, sub legea lui Cristos, ,,întrebuinţarea bucatelor pe care Dumnezeu le-a făcut ca să fie luate cu mulţumiri de către cei ce cred şi cunosc adevărul” este acceptabilă, ,,căci orice făptură a lui Dumnezeu este bună: şi nimic nu este de lepădat, dacă se ia cu mulţumiri” (1 Timotei 4.3-4). Sau, aşa cum a spus Pavel în pasajul acesta, ,,Dar nu carnea ne face pe noi plăcuţi lui Dumnezeu: nu câştigăm nimic dacă mâncăm din ea, şi nu pierdem nimic dacă nu mâncăm” (8.8).
Deşi nu avem o problemă cu ,,lucrurile jertfite idolilor” în ziua de azi, încă avem diferenţe de opinie cu privire la ,,slobozenia” pe care o avem în Cristos şi trebuie să studiem 1 Corinteni 8 ca să înţelegem cum să folosim libertatea noastră în Cristos, mai ales faţă de alţi creştini.
CALEA IUBIRII ŞI CALEA CUNOAŞTERII (1-3):
Atunci când Pavel foloseşte cuvintele ,,în ce priveşte…”, se pare că se referă la scrisoarea pe care i-au scris-o creştinii din Corint. Întrebau despre mâncarea lucrurilor jertfite idolilor - e păcătos sau nu? Pentru pagâni, mâncarea lucrurilor jertfite idolilor a fost o parte a cultului lor. Totuşi, pentru creştini, spuneau ei, ,,toţi avem cunoştinţă.” Adică, ştiau că astfel de lucru nu înseamnă nimic.
Totuşi, Pavel îi avertizează că doar dacă ,,ştim” ceva, nu înseamnă că avem dreptul de a-l face. Este o trăsătură universală a naturii umane că ,,cunoştinţa îngâmfă.” Totuşi, contrastul pentru creştini este ,,dragostea zideşte.” O să vedem că ,,zidirea sufletelor” este o temă importantă în viaţa creştină (,,a zidi” sau substantivul zidire se află în 1 Corinteni de 10 ori). Faptul este că principiul fundamental al comportamentului creştinilor faţă de alţii este principiul iubirii. Dacă iubesc pe cineva (în Cristos - vorbim despre dragoste creştină, nu dragoste maritală), vreau cel mai bine pentru el şi nu vreau să fac nimic ca să-l jignesc sau să-l supăr.
Isus a spus: ,,Vai de lume, din pricina prilejurilor de păcătuire! Fiindcă nu se poate să nu vină prilejuri de păcătuire; dar vai de omul acela prin care vine prilejul de păcătuire! Acum, dacă mâna ta sau piciorul tău te face să cazi în păcat, taie-le şi leapădă-le de la tine. Este mai bine pentru tine să intri în viaţă şchiop sau ciung, decât să ai două mâni sau două picioare, şi să fii aruncat în focul veşnic. Şi dacă ochiul tău te face să cazi în păcat, scoate-l şi leapădă-l de la tine. Este mai bine pentru tine să intri în viaţă numai cu un ochi, decât să ai amândoi ochii, şi să fii aruncat în focul gheenei. Feriţi-vă să nu defăimaţi nici măcar pe unul din aceşti micuţi; căci vă spun că îngerii lor în ceruri văd pururea faţa Tatălui Meu care este în ceruri. Fiindcă Fiul omului a venit să mântuiască ce era pierdut.” (Matei 18.7-11).
Dacă ,,ştim” ceva, dar nu trăim conform iubirii lui Dumnezeu, nu ,,ştim” aşa cum trebuie să ştim. Cunoştinţa evlavioasă implică iubirea evlavioasă. În 2 Petru 1, atunci când Petru îşi dă lista virtuţilor creştine, spune: ,,uniţi cu credinţa voastră fapta; cu fapta, cunoştinţa; cu cunoştinţa, …dragostea de fraţi; cu dragostea de fraţi, iubirea de oameni” (5-7). Putem spune că cunoaşterea fără dragoste este aroganţă. Totuşi, dacă iubim pe alţii aşa cum trebuie să iubim, suntem ,,cunoscuţi de Dumnezeu.”
CONŢINUTUL CĂII CUNOAŞTERII (4-6):
În versetele 4-6, Pavel explică adevărul cu privire la idoli şi mâncarea jertfită lor - tot este una cu nimic. Un idol nu este nimic şi mâncarea oferită ,,nimicului” nu este nimic. Dumnezeu i-a arătat lui Petru în Fapte 10 că ,,Ce a curăţit Dumnezeu, să nu numeşti spurcat” (versetul 15). Mesajul acesta avea două implicaţii: mai întâi, a arătat că legile lui Moise cu privire la animale necurate au fost abrogate. Sub legea lui Cristos, toate animalele sunt curate şi pot fi mâncate. În al doilea rând, şi cu mai multă semnificaţie pentru Petru, a arătat că oameni ,,necurăţiţi”, adică neevrei, pot fi ,,curăţaţi” prin sângele lui Cristos, aşa cum au fost evreii. Nu există în Biserica Domnului nici o lege cu privire la ,,post” sau ,,mâncare interzisă”, sau altceva.
Totuşi, cu privire la toate lucrurile în relaţiile noastre cu alţii…
CRITERIUL E GRIJA FAŢĂ DE FRAŢI (7-13):
Ne-am uitat mai sus că Petru a spus că noi trebuie să adăugăm la cunoştinţă ,,dragostea de fraţi”. Nu putem suprasublinia importanţa iubirii în biserica lui Cristos. De la cuvintele lui Isus în Ioan 13.35: ,,Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii” până la cuvintele lui Iacov în 2.8, ,,Dacă împliniţi Legea împărătească, potrivit Scripturii: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi” bine faceţi”, virtutea cununii este dragostea.
Dar cum aplicăm principiul iubirii în chestii de opinie, adică atunci când este o neînţelegere dintre un frate ,,cu cunoştinţă” şi un alt frate care are o cunoştinţă slabă? Mai întâi, Pavel prezice principiul noutestamental: ,,nu câştigăm nimic dacă mâncăm din ea [carnea jertfită idolilor], şi nu perdem nimic dacă nu mâncăm.” Deci, la început, Pavel stabileşte că vorbim despre o chestie de opinie! Pledoaria noastră din biserica lui Cristos este să avem unire în chestii de doctrină, să avem libertate în chestii de opinie şi în toate lucrurile, să avem dragoste. Principiul acesta se află aici în cuvintele lui Pavel din 1 Corinteni 8. Nu avem libertatea de a alege, cu privire la chestii de doctrină. Doctrina este stabilită solid în paginile Noului Testament.
Totuşi, cu privire la chestii de opinie, trebuie să fim atât de sigur că protejăm cugetul altora. Pavel spune: ,,Luaţi seama însă ca nu cumva această slobozenie a voastră să ajungă o piatră de poticnire pentru cei slabi.” Se poate că am o ,,libertate” în Cristos să fac ceva; dar dacă acţiunea mea forţează pe altcineva să-şi încalce cugetul, am păcătuit împotriva lui!
Cu privire la mâncarea jertfită idolilor, Pavel le spune că dacă un frate fără cunoştinţă, adică un cuget slab, îl vede pe fratele cu cunoştinţă mâncând într-un templu carne jertfită idolilor, se poate că cel mai slab în credinţă şi-ar pierde credinţa din cauza comportamentului celui mai tare. În continuare, Pavel spune: ,,Dacă păcătuiţi astfel împotriva fraţilor, şi le răniţi cugetul lor slab, păcătuiţi împotriva lui Hristos.” Dacă păcătuim împotriva unui frate, păcătuim împotriva lui Cristos. Sunt cuvinte tari, dar principiul trebuie să răsune în urechile şi inimile noastre. Nu putem fi o piatră de pocticnire pentru alţii - pur şi simplu.
Dacă are legătură cu îmbrăcămintea mea, atitudinea mea, comportamentul meu, manierele mele, cele ce citesc, la ce mă uit la televizor, etcetra, etcetra, etcetra. Trebuie să am grijă de cugetul fratelui meu şi trebuie să stau gata să renunţ la libertatea de a face astfel de lucru în interesul lui. În contextul acesta, Pavel spune :,,dacă o mâncare face pe fratele meu să păcătuiască, nu voi mânca niciodată carne, ca să nu fac pe fratele meu să păcătuiască”.
Într-un alt context, dar cu privire la acelaşi principiu, Pavel spune: ,,Să nu ne mai judecăm, deci, unii pe alţii. Ci mai bine judecaţi să nu faceţi nimic, care să fie pentru fratele vostru o piatră de poticnire sau un prilej de păcătuire. Eu ştiu şi Sunt încredinţat în Domnul Isus, că nimic nu este necurat în sine, şi că un lucru nu este necurat decât pentru cel ce crede că este necurat. Dar, dacă faci ca fratele tău să se mîhnească din pricina unei mâncări, nu mai umbli în dragoste! Nu nimici, prin mâncarea ta, pe acela pentru care a murit Hristos! Nu faceţi ca binele vostru să fie grăit de rău. … Aşadar, să urmărim lucrurile, care duc la pacea şi zidirea noastră. Să nu nimiceşti, pentru o mâncare, lucrul lui Dumnezeu. Drept vorbind, toate lucrurile Sunt curate. Totuş, a mânca din ele, când faptul acesta ajunge pentru altul un prilej de cădere, este rău. Bine este să nu mănânci carne, să nu bei vin şi să te fereşti de orice lucru, care poate fi pentru fratele tău un prilej de cădere, de păcătuire sau de slăbire. Încredinţarea pe care o ai, păstreaz-o pentru tine, înaintea lui Dumnezeu. Ferice de cel ce nu se osîndeşte singur în ce găseşte bine. Dar cine se îndoieşte şi mănâncă, este osîndit, pentru că nu mănâncă din încredinţare. Tot ce nu vine din încredinţare, e păcat” (Romani 14.13-16, 19-23).
Vă dau un exemplu din istoria bisericilor lui Cristos din Statele Unite. În anii '50 şi '60, s-a născut o dezbatere cu privire la ajutoarele orfanilor necreştini. Unii au spus că biserica nu avea dreptul de a-i ajuta pe necreştini din tezarul bisericii; spuneau că tezaurul bisericii a fost numai pentru cocreştini. Nu avem timp să discutăm problema şi argumentele de fiecare parte, dar a fost o dezbatere mare şi îngrozitoare - a rupt biserici. Dar este o biserică în nordul statului Alabama ai cărei bătrâni au avut înţelepciune în această chestiune. Ca să protejeze cugetul celor care au fost influenţaţi de doctrina care spunea că nu pot ajuta pe necreştini din tezaur, bătrânii au pus o cutie în foaier pentru cei care vroiau să dea orfanilor şi banii nu vor fi scoşi din tezaur. În ziua de azi, după 40 de ani, nu mai este o problemă în biserică şi biserica aceasta a fost asigurată împotriva diviziunii din cauza înţelepciunii bătrânilor - şi faptul că în chestii de opinie, trebuie să avem pace şi să nu jignim pe alţii.
CONCLUZIA
Ne întoarcem la cuvintele omului cel mai înţelept care a trăit vreodată - Solomon, din Ecelesiastul 1.12-18 şi 2.12-17: 12 Eu, Eclesiastul, am fost împărat peste Israel, în Ierusalim. 13 Mi-am pus inima să cercetez şi să adâncesc cu înţelepciune tot ce se întâmplă sub ceruri: iată o îndeletnicire plină de trudă, la care supune Dumnezeu pe fiii oamenilor. 14 Am văzut tot ce se face sub soare; şi iată că totul este deşertăciune şi goană după vânt! 15 Ce este strîmb, nu se poate îndrepta, şi ce lipseşte nu poate fi trecut la număr. 16 Am zis în mine însumi: „Iată că am sporit şi am întrecut în înţelepciune pe toţi cei ce au stăpânit înaintea mea peste Ierusalim, şi mintea mea a văzut multă înţelepciune şi ştiinţă. 17 Mi-am pus inima să cunosc înţelepciunea, şi să cunosc prostia şi nebunia. Dar am înţeles că şi aceasta este goană după vânt. 18 Căci unde este multă înţelepciune, este şi mult necaz, şi cine ştie multe, are şi multă durere…
12 Atunci mi-am întors privirile spre înţelepciune, prostie şi nebunie. Căci ce va face omul care va veni după împărat? Ceeace s-a făcut şi mai înainte. 13 Şi am văzut, că înţelepciunea este cu atât mai de folos decât nebunia, cu cât este mai de folos lumina decât întunericul; 14 înţeleptul îşi are ochii în cap, iar nebunul umblă în întuneric. Dar am băgat de seamă că şi unul şi altul au aceeaşi soartă. 15 Şi am zis în inima mea: „Dacă şi eu voi avea aceeaşi soartă ca nebunul, atunci pentru ce am fost mai înţelept?” Şi am zis în inima mea: „Şi aceasta este o deşertăciune.” 16 Căci pomenirea înţeleptului nu este mai veşnică decât a nebunului: chiar în zilele următoare totul este uitat. Şi apoi şi înţeleptul moare, şi nebunul! 17 Atunci am urât viaţa căci nu mi-a plăcut ce se face sub soare: totul este deşertăciune şi goană după vânt.”
În cuvintele domnului Lord Chesterfield (Letters to His Son [Scrisorile către Fiul lui]), Să ,,nu pari niciodată mult mai educat decât oamenii cu care eşti. Îmbracă-ţi educaţia ca un ceas de buzunar şi păstrează-l ascuns. Nu-l trage să numeri orele, ci dă ceasul când eşti rugat”. Şi vreau să închei cu cuvintele domnului Fee din comentariul lui asupra 1 Corinteni; cu privire la 1 Corinteni 8, spune: ,,Comportamentul personal nu este motivat de cunoştinţă, libertate, sau lege, ci de dragostea pentru cei din comunitatea credinţei. Tot ce face cineva care afectează relaţiile din trupul lui Cristos trebuie să aibă grijă de fraţi şi surori ca motivaţia lui primară” (The First Epistle to the Corinthians, NICNT; Eerdmans, 1987; pag. 392).
www.studiatibiblia.ro
Baza comportamentului creştin - Dragoste, nu cunoaştere 8.1-13
Baza comportamentului creştin -
Dragoste, nu cunoaştere
1 Corinteni 8.1-13
INTRODUCERE:
Cunoştinţa este una dintre acele mari ţinte pentru care se străduieşte omul.Dintre faimă, putere, glorie şi bani, omul se străduieşte pentru mai multă cunoştinţă. Se pare că, în mintea omenirii, omul cu mai multă cunoştinţă este, în orice mod, mai bun decât omul ,,mai ignorant”. Chiar în biserică, este o ispită pentru cei mai învăţaţi să se poarte aşa cum sunt, ,,mai spirituali” sau mai apropiaţi de Dumnezeu decât cei mai ,,ignoranţi”.
În biserica din Corint, creştinii aveau o problemă cu mândria. Şi în orice mod, cunoştinţa stă la baza comportamentului lor îngâmfat. În capitolul 1, Pavel vorbeşte despre cunoştinţă. Vrea să arate că cunoştinţa lui Dumnezeu este mai bună decât cunoştinţa lumii. Spune în 1.26-31: ,,De pildă, fraţilor, uitaţi-vă la voi care aţi fost chemaţi: printre voi nu Sunt mulţi înţelepţi în felul lumii, nici mulţi puternici, nici mulţi de neam ales. Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele înţelepte. Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele tari. Şi Dumnezeu a ales lucrurile josnice ale lumii, şi lucrurile dispreţuite, ba încă lucrurile care nu Sunt, ca să nimicească pe cele ce Sunt; pentru ca nimeni să nu se laude înaintea lui Dumnezeu. Şi voi, prin El, Sunteţi în Hristos Isus. El a fost făcut de Dumnezeu pentru noi înţelepciune, neprihănire, sfinţire şi răscumpărare, pentruca, după cum este scris: „Cine se laudă, să se laude în Domnul.”
Ceea ce trebuie să înţeleagă corintenii este faptul că ,,lăudându-se în Domnul”, din cauza cunoştinţei, implică atât umilinţa cât şi dragostea.
În oraşul din Corint, pagânismul a fost cea mai mare religie şi cea mai des practicată. Şi erau elemente din pagânism care se infiltrau în biserică. În capitolul 5, Pavel a spus: ,,v-am scris să n-aveţi nici un fel de legături cu vreunul care, măcarcă îşi zice „frate” totuşi este curvar sau lacom de bani sau închinător la idoli” (5.11). Când Pavel începe în capitolul 8 să spună despre idoli, nu termină de vorbit deodată, ci treptat, până la 10.14: ,,De aceea, prea iubiţii mei, fugiţi de închinarea la idoli.” Problema în capitolul 8 are legătură mai ales cu mâncarea jertfită idolilor - creştinii o pot mânca fără să fie vinovaţi de închinarea la idoli? Unii au spus, ,,da”; alţii au spus, ,,nu.”
Cuvintele ,,lucrurile jertfite idolilor” se află în Fapte 15.29 (21.25) unde apostolii le-au spus creştinilor neevrei ,,să vă feriţi de lucrurile jertfite idolilor.” Aici, se pare că intenţia apostolilor şi a presbiterilor a fost să îndemne pacea între creştinii iudaici şi creştinii neevrei. În Corint, sărbătorile în lauda zeilor au fost obişnuite şi practicate deseori. Păgânii credeau că zeii au fost prezenţi la sărbătoare şi au fost ocazii sociale pentru oraş. De fapt, au fost ,,restuarantele” zilei.
Totuşi, este şi adevărat că, sub legea lui Cristos, ,,întrebuinţarea bucatelor pe care Dumnezeu le-a făcut ca să fie luate cu mulţumiri de către cei ce cred şi cunosc adevărul” este acceptabilă, ,,căci orice făptură a lui Dumnezeu este bună: şi nimic nu este de lepădat, dacă se ia cu mulţumiri” (1 Timotei 4.3-4). Sau, aşa cum a spus Pavel în pasajul acesta, ,,Dar nu carnea ne face pe noi plăcuţi lui Dumnezeu: nu câştigăm nimic dacă mâncăm din ea, şi nu pierdem nimic dacă nu mâncăm” (8.8).
Deşi nu avem o problemă cu ,,lucrurile jertfite idolilor” în ziua de azi, încă avem diferenţe de opinie cu privire la ,,slobozenia” pe care o avem în Cristos şi trebuie să studiem 1 Corinteni 8 ca să înţelegem cum să folosim libertatea noastră în Cristos, mai ales faţă de alţi creştini.
CALEA IUBIRII ŞI CALEA CUNOAŞTERII (1-3):
Atunci când Pavel foloseşte cuvintele ,,în ce priveşte…”, se pare că se referă la scrisoarea pe care i-au scris-o creştinii din Corint. Întrebau despre mâncarea lucrurilor jertfite idolilor - e păcătos sau nu? Pentru pagâni, mâncarea lucrurilor jertfite idolilor a fost o parte a cultului lor. Totuşi, pentru creştini, spuneau ei, ,,toţi avem cunoştinţă.” Adică, ştiau că astfel de lucru nu înseamnă nimic.
Totuşi, Pavel îi avertizează că doar dacă ,,ştim” ceva, nu înseamnă că avem dreptul de a-l face. Este o trăsătură universală a naturii umane că ,,cunoştinţa îngâmfă.” Totuşi, contrastul pentru creştini este ,,dragostea zideşte.” O să vedem că ,,zidirea sufletelor” este o temă importantă în viaţa creştină (,,a zidi” sau substantivul zidire se află în 1 Corinteni de 10 ori). Faptul este că principiul fundamental al comportamentului creştinilor faţă de alţii este principiul iubirii. Dacă iubesc pe cineva (în Cristos - vorbim despre dragoste creştină, nu dragoste maritală), vreau cel mai bine pentru el şi nu vreau să fac nimic ca să-l jignesc sau să-l supăr.
Isus a spus: ,,Vai de lume, din pricina prilejurilor de păcătuire! Fiindcă nu se poate să nu vină prilejuri de păcătuire; dar vai de omul acela prin care vine prilejul de păcătuire! Acum, dacă mâna ta sau piciorul tău te face să cazi în păcat, taie-le şi leapădă-le de la tine. Este mai bine pentru tine să intri în viaţă şchiop sau ciung, decât să ai două mâni sau două picioare, şi să fii aruncat în focul veşnic. Şi dacă ochiul tău te face să cazi în păcat, scoate-l şi leapădă-l de la tine. Este mai bine pentru tine să intri în viaţă numai cu un ochi, decât să ai amândoi ochii, şi să fii aruncat în focul gheenei. Feriţi-vă să nu defăimaţi nici măcar pe unul din aceşti micuţi; căci vă spun că îngerii lor în ceruri văd pururea faţa Tatălui Meu care este în ceruri. Fiindcă Fiul omului a venit să mântuiască ce era pierdut.” (Matei 18.7-11).
Dacă ,,ştim” ceva, dar nu trăim conform iubirii lui Dumnezeu, nu ,,ştim” aşa cum trebuie să ştim. Cunoştinţa evlavioasă implică iubirea evlavioasă. În 2 Petru 1, atunci când Petru îşi dă lista virtuţilor creştine, spune: ,,uniţi cu credinţa voastră fapta; cu fapta, cunoştinţa; cu cunoştinţa, …dragostea de fraţi; cu dragostea de fraţi, iubirea de oameni” (5-7). Putem spune că cunoaşterea fără dragoste este aroganţă. Totuşi, dacă iubim pe alţii aşa cum trebuie să iubim, suntem ,,cunoscuţi de Dumnezeu.”
CONŢINUTUL CĂII CUNOAŞTERII (4-6):
În versetele 4-6, Pavel explică adevărul cu privire la idoli şi mâncarea jertfită lor - tot este una cu nimic. Un idol nu este nimic şi mâncarea oferită ,,nimicului” nu este nimic. Dumnezeu i-a arătat lui Petru în Fapte 10 că ,,Ce a curăţit Dumnezeu, să nu numeşti spurcat” (versetul 15). Mesajul acesta avea două implicaţii: mai întâi, a arătat că legile lui Moise cu privire la animale necurate au fost abrogate. Sub legea lui Cristos, toate animalele sunt curate şi pot fi mâncate. În al doilea rând, şi cu mai multă semnificaţie pentru Petru, a arătat că oameni ,,necurăţiţi”, adică neevrei, pot fi ,,curăţaţi” prin sângele lui Cristos, aşa cum au fost evreii. Nu există în Biserica Domnului nici o lege cu privire la ,,post” sau ,,mâncare interzisă”, sau altceva.
Totuşi, cu privire la toate lucrurile în relaţiile noastre cu alţii…
CRITERIUL E GRIJA FAŢĂ DE FRAŢI (7-13):
Ne-am uitat mai sus că Petru a spus că noi trebuie să adăugăm la cunoştinţă ,,dragostea de fraţi”. Nu putem suprasublinia importanţa iubirii în biserica lui Cristos. De la cuvintele lui Isus în Ioan 13.35: ,,Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii” până la cuvintele lui Iacov în 2.8, ,,Dacă împliniţi Legea împărătească, potrivit Scripturii: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi” bine faceţi”, virtutea cununii este dragostea.
Dar cum aplicăm principiul iubirii în chestii de opinie, adică atunci când este o neînţelegere dintre un frate ,,cu cunoştinţă” şi un alt frate care are o cunoştinţă slabă? Mai întâi, Pavel prezice principiul noutestamental: ,,nu câştigăm nimic dacă mâncăm din ea [carnea jertfită idolilor], şi nu perdem nimic dacă nu mâncăm.” Deci, la început, Pavel stabileşte că vorbim despre o chestie de opinie! Pledoaria noastră din biserica lui Cristos este să avem unire în chestii de doctrină, să avem libertate în chestii de opinie şi în toate lucrurile, să avem dragoste. Principiul acesta se află aici în cuvintele lui Pavel din 1 Corinteni 8. Nu avem libertatea de a alege, cu privire la chestii de doctrină. Doctrina este stabilită solid în paginile Noului Testament.
Totuşi, cu privire la chestii de opinie, trebuie să fim atât de sigur că protejăm cugetul altora. Pavel spune: ,,Luaţi seama însă ca nu cumva această slobozenie a voastră să ajungă o piatră de poticnire pentru cei slabi.” Se poate că am o ,,libertate” în Cristos să fac ceva; dar dacă acţiunea mea forţează pe altcineva să-şi încalce cugetul, am păcătuit împotriva lui!
Cu privire la mâncarea jertfită idolilor, Pavel le spune că dacă un frate fără cunoştinţă, adică un cuget slab, îl vede pe fratele cu cunoştinţă mâncând într-un templu carne jertfită idolilor, se poate că cel mai slab în credinţă şi-ar pierde credinţa din cauza comportamentului celui mai tare. În continuare, Pavel spune: ,,Dacă păcătuiţi astfel împotriva fraţilor, şi le răniţi cugetul lor slab, păcătuiţi împotriva lui Hristos.” Dacă păcătuim împotriva unui frate, păcătuim împotriva lui Cristos. Sunt cuvinte tari, dar principiul trebuie să răsune în urechile şi inimile noastre. Nu putem fi o piatră de pocticnire pentru alţii - pur şi simplu.
Dacă are legătură cu îmbrăcămintea mea, atitudinea mea, comportamentul meu, manierele mele, cele ce citesc, la ce mă uit la televizor, etcetra, etcetra, etcetra. Trebuie să am grijă de cugetul fratelui meu şi trebuie să stau gata să renunţ la libertatea de a face astfel de lucru în interesul lui. În contextul acesta, Pavel spune :,,dacă o mâncare face pe fratele meu să păcătuiască, nu voi mânca niciodată carne, ca să nu fac pe fratele meu să păcătuiască”.
Într-un alt context, dar cu privire la acelaşi principiu, Pavel spune: ,,Să nu ne mai judecăm, deci, unii pe alţii. Ci mai bine judecaţi să nu faceţi nimic, care să fie pentru fratele vostru o piatră de poticnire sau un prilej de păcătuire. Eu ştiu şi Sunt încredinţat în Domnul Isus, că nimic nu este necurat în sine, şi că un lucru nu este necurat decât pentru cel ce crede că este necurat. Dar, dacă faci ca fratele tău să se mîhnească din pricina unei mâncări, nu mai umbli în dragoste! Nu nimici, prin mâncarea ta, pe acela pentru care a murit Hristos! Nu faceţi ca binele vostru să fie grăit de rău. … Aşadar, să urmărim lucrurile, care duc la pacea şi zidirea noastră. Să nu nimiceşti, pentru o mâncare, lucrul lui Dumnezeu. Drept vorbind, toate lucrurile Sunt curate. Totuş, a mânca din ele, când faptul acesta ajunge pentru altul un prilej de cădere, este rău. Bine este să nu mănânci carne, să nu bei vin şi să te fereşti de orice lucru, care poate fi pentru fratele tău un prilej de cădere, de păcătuire sau de slăbire. Încredinţarea pe care o ai, păstreaz-o pentru tine, înaintea lui Dumnezeu. Ferice de cel ce nu se osîndeşte singur în ce găseşte bine. Dar cine se îndoieşte şi mănâncă, este osîndit, pentru că nu mănâncă din încredinţare. Tot ce nu vine din încredinţare, e păcat” (Romani 14.13-16, 19-23).
Vă dau un exemplu din istoria bisericilor lui Cristos din Statele Unite. În anii '50 şi '60, s-a născut o dezbatere cu privire la ajutoarele orfanilor necreştini. Unii au spus că biserica nu avea dreptul de a-i ajuta pe necreştini din tezarul bisericii; spuneau că tezaurul bisericii a fost numai pentru cocreştini. Nu avem timp să discutăm problema şi argumentele de fiecare parte, dar a fost o dezbatere mare şi îngrozitoare - a rupt biserici. Dar este o biserică în nordul statului Alabama ai cărei bătrâni au avut înţelepciune în această chestiune. Ca să protejeze cugetul celor care au fost influenţaţi de doctrina care spunea că nu pot ajuta pe necreştini din tezaur, bătrânii au pus o cutie în foaier pentru cei care vroiau să dea orfanilor şi banii nu vor fi scoşi din tezaur. În ziua de azi, după 40 de ani, nu mai este o problemă în biserică şi biserica aceasta a fost asigurată împotriva diviziunii din cauza înţelepciunii bătrânilor - şi faptul că în chestii de opinie, trebuie să avem pace şi să nu jignim pe alţii.
CONCLUZIA
Ne întoarcem la cuvintele omului cel mai înţelept care a trăit vreodată - Solomon, din Ecelesiastul 1.12-18 şi 2.12-17: 12 Eu, Eclesiastul, am fost împărat peste Israel, în Ierusalim. 13 Mi-am pus inima să cercetez şi să adâncesc cu înţelepciune tot ce se întâmplă sub ceruri: iată o îndeletnicire plină de trudă, la care supune Dumnezeu pe fiii oamenilor. 14 Am văzut tot ce se face sub soare; şi iată că totul este deşertăciune şi goană după vânt! 15 Ce este strîmb, nu se poate îndrepta, şi ce lipseşte nu poate fi trecut la număr. 16 Am zis în mine însumi: „Iată că am sporit şi am întrecut în înţelepciune pe toţi cei ce au stăpânit înaintea mea peste Ierusalim, şi mintea mea a văzut multă înţelepciune şi ştiinţă. 17 Mi-am pus inima să cunosc înţelepciunea, şi să cunosc prostia şi nebunia. Dar am înţeles că şi aceasta este goană după vânt. 18 Căci unde este multă înţelepciune, este şi mult necaz, şi cine ştie multe, are şi multă durere…
12 Atunci mi-am întors privirile spre înţelepciune, prostie şi nebunie. Căci ce va face omul care va veni după împărat? Ceeace s-a făcut şi mai înainte. 13 Şi am văzut, că înţelepciunea este cu atât mai de folos decât nebunia, cu cât este mai de folos lumina decât întunericul; 14 înţeleptul îşi are ochii în cap, iar nebunul umblă în întuneric. Dar am băgat de seamă că şi unul şi altul au aceeaşi soartă. 15 Şi am zis în inima mea: „Dacă şi eu voi avea aceeaşi soartă ca nebunul, atunci pentru ce am fost mai înţelept?” Şi am zis în inima mea: „Şi aceasta este o deşertăciune.” 16 Căci pomenirea înţeleptului nu este mai veşnică decât a nebunului: chiar în zilele următoare totul este uitat. Şi apoi şi înţeleptul moare, şi nebunul! 17 Atunci am urât viaţa căci nu mi-a plăcut ce se face sub soare: totul este deşertăciune şi goană după vânt.”
În cuvintele domnului Lord Chesterfield (Letters to His Son [Scrisorile către Fiul lui]), Să ,,nu pari niciodată mult mai educat decât oamenii cu care eşti. Îmbracă-ţi educaţia ca un ceas de buzunar şi păstrează-l ascuns. Nu-l trage să numeri orele, ci dă ceasul când eşti rugat”. Şi vreau să închei cu cuvintele domnului Fee din comentariul lui asupra 1 Corinteni; cu privire la 1 Corinteni 8, spune: ,,Comportamentul personal nu este motivat de cunoştinţă, libertate, sau lege, ci de dragostea pentru cei din comunitatea credinţei. Tot ce face cineva care afectează relaţiile din trupul lui Cristos trebuie să aibă grijă de fraţi şi surori ca motivaţia lui primară” (The First Epistle to the Corinthians, NICNT; Eerdmans, 1987; pag. 392).